- particípiu
- s. n. [-piu pron. -pìu], art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (sil. -pi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
particípiu
Look at other dictionaries:
participiu — PARTICÍPIU, participii, s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi după număr, denumind acţiunea suferită de un obiect. ♢ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat … Dicționar Român
participial — PARTICIPIÁL, Ă, participiali, e, adj. Care ţine după un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr un participiu; care este exprimat printr un participiu. ♢ Construcţie participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu… … Dicționar Român
ablativ — ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi… … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
gerunziu — GERÚNZIU, gerunzii, s.n. Mod (2) verbal (2) care exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire la autorul şi la momentul acţiunii. – Din lat. gerundium. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GERÚNZIU s. (gram.) participiu prezent. Trimis… … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
participio — par·ti·cì·pio s.m. TS gramm. modo indefinito della coniugazione verbale che presenta l azione come attributo ed esprime sia tempo e diatesi sia numero, genere e caso {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: dal lat. particĭpĭu(m), der. di… … Dizionario italiano
Listã de abrevieri — abr. = abreviere, abreviat acc. = accentuat adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial agr. = agriculturã alim. = alimentaţie anat. = anatomie arhit. = arhitecturã art. = articol, articulat astron. = astronomie aux. = auxiliar av. =… … Romanian orthography
adverbializa — ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. refl. şi tranz. (gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializáre s.f.; adverbializát, ă, adj. Trimis de ana zecheru, 15.09.2002. Sursa: DEX S 88 adverbializá … Dicționar Român
bucă — BÚCĂ, buci, s.f. (pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – lat. bucca gură . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BÚCĂ s. v. fesă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime búcă s. f., g. d … Dicționar Român
